﻿Siarlatani’a  de  a  fi morbosu.
             A  fi  morbosu  e  lucru  celu  mai  tristu in  lume, si  totusiu  suntu  unii  cari  mereu  afectéza  o  fire  morbósa.Suntu  persóne , mai  alesu  dame,  carora  li  este  bine  a  fi morbóse, càci   ele  se semtiescu  bine, si  eu  inca  cunoscu  barbati, cari  nu  au iubitu  si  nece  n’au  potutu  iubi  decâtu  dame  ce  se  dicu  morbóse.
              E  adeveru, cà  nemicu  nu-i  mai  uritiosu  decâtu  sanetosu, cu  o  facia  rosia, viua  si  plina  viatia,  — aceste  fecie  nu-su  interesante. Mai  multu  se  intereséza  lumea  de  cele  palide, cà  suntu pline de  poesie  si  de  gratie  si  frica  de  a  le  pierde  câtu  mai  iute. O  mama  iubesce  mai  tare  pre  fiulu  celu  morbosu, decâtu  pre  celui  ce-i  sanetosu.
             Cu  morbolu  se  jóca  damele  cà  cu  ori  ce. Ele  suntu  morbóse  cându  vreu. Nu  este  nici  un'a, care  se  nu  fi  facutu  vre-odata  interprinderea  de  a  fi morbósa  cà  se  se  faca  mai  interesanta  amantului  ei . Déca  are  unu  barbasu  betrânu, se  face  morbósa  cà  se  mérga  la  scalde,  càci  acolo  i  este  amoresulu  celu  tineru  —  mediculu  celu  mai bunu. — 
         Suntu  o  multime   de  morbosuri  conventiunali, de  cari  se  potu  folosi  dupa  placu .   Damele  de  moda  inca  din  vechime  au  aplicare  spre  migrena.  O  ametiéla  séu  zguduire  de  nervi  i  sta  la  dispusetiune  cându  au  gustu.  Dela  celi  de ântâi  invetiati, toti  au  cate  unu  morbosu, pâna  si copii  de  scóla, — a  unui'a  e  interesulu  a  altui'a  afectarea.
                                                                                 
Din  unu  albumn   muierescu.


Mai 1880
O scena din viéti'a Azurinei
séu
Amorulu variantu de Casacu .
(Urmare.)
X.
 
Nici o dî nu e mai dorita, mai asceptata cu nerebdare, cu mai multa placere, decâtu ace'a candu trebue se se petréca unu evenimentu importantu, unu faptu, dela care depinde tóta fericirea nóstra.
O dorimu se se apropie si ne pare reu candu a trecutu.
Ne pare reu, fiendu-cà nu mai avemu ce asceptá, cu tóte cà amu fostu fericiti cate-v'a mominte in ace'a memorabila dî.
Dar' cu câtu esti fericitu, cu câtu pare cà paradisulu pamentescu tî se deschide in cale, cu atatu mai multu anim'a omenésca doresce . . . . doresce, de s'aru poté, unu riu de fericire, unu oceanu nefinitu de voluptati, si in urma nu remane din tóte acestea decâtu: r e m i n i s c e n t i a .
Amendoi doriau se sosésca Duminec'a; dar' le-aru fi parutu mai bine, déca dens'a se departá; càci atunci amorulu se aprinde si mai multu, si mai multu se doresce si intalnirea loru e unu balsamu alinatoriu, unu balsamu de vindecare pentru sangerandele loru animi.
Sosi Dominec'a si cu dens'a bucurí'a si veselí'a celoru doi amoresati.
Tresaltau de fericire si nu sciau ce se faca. Avea ceva de spusu si nu sciau ce. Aveau tóte si se aflau in l i p s i r e.
Aveau . . . dar' n'aveau nimicu. 
Fie-care sunetu de  óra le dadeau unu fioru placutu, incantatoriu prin anima, si cu câtu timpulu se apropiá, cu câtu se inserá, cu atâtu erau mai nebunatici!
Dar' sórtea, afurisit'a sórte, neimblinditulu destinu, inimicu ingrozitoriu alu ómeniloru, se opunea intalnirei hotarite.
Densii voiau se se véda Domineca sér'a la portitia, se-si spuie unulu altui-a foculu si parjolulu ce le devorá anim'a, stomachulu . . . . si cu tóte ѐstea n'au se se védia la ór'a prescrisa, càci omulu propune ér’ Ddieu dispune, mai bine „rugaţi-ve lui Ddieu ca se i aiba in sant'a s'a paza".
Acesti'a se primblá cu nerabdare prin gradina, o transversau necontenitu si nu se potolira decâtu, candu zarira pe Azurin'a.
La vederea loru o reactiune se operá in anim'a Zinichei.
Mum'a Azurinei séu Zinichei, alegeti dupa poft'a animei, in ace'a séra cá níci odata, doriá fórte multu a se primblá, si totu-odata a luá cu sine si pe Zinic'a.
Acést'a se opuse din tóte puterile, dar' in cele din urma fù nevoita se primésca.
— „D-dieulu meu, murmurà Zinic'a, câta nefericire 'mi produce acést'a placere a mamei. Ce va dîce Bebisiorulu, candu nu me va gasí la portitia . . . ? Ce va crede vediȇndu-me imparolista . . ,?"
Si statù cate-va minute pe ganduri.
Lucru de mirare, pentru prim'a óra acum Azurin'a- Zoe cugetá la urmarile unei nesocotinti.
— „Ei si ce-mi pasa dîse Azurin'a relnandu monologulu seu; me ducu se me primblu si pentru intalnirea lui nu vroiu se perdu ocasíunea de-a sagetá anim'a si altoru juni."
Astfeliu ratìonà Azurin'a, candu se determinà se plece in Episcopie.
Amorulu pentru Azurin'a erá atatu de usioru, atatu de ieftinu si nepretiuitu incatu credea ca ori-si-candu póte se-lu aiba.
Si apoi nu e asia, candu esti frumósa?
De, spuneti D vóstre, dispensandu-me de-acésta sarcina.
Se gatì cá in sér'a de s o i r e , 'si puse unu voalu pe façia, invità si pe soru-s'a cea mica, dîsa si numeru Duoa si luandu pe mum'a s'a la braçiu, plecara.
Ajunsera in Episcopie.
Aci o asceptá o duzina de juni-junisiroi tomnateci, cari de cari mai frumosi, mai luxosi si mai parfumati.
Intre acesti-a putemu citá pe poetulu Munteanu de-o statura herculeana, purtându cá si melcii o povara in spinare; pe contele Argintu, amantulu macmuzelei Zaharu-dulce; pre Sacagiu, unu gura-casca si unu haple de prim'a ordine; pe amiculu seu C . . . . ; pre D-nu Nasu-Munteanu, inimiculu lui Siarl'a, fratele Azurinei; pe Ursache Miticescu, dîsu si Curc’a din cuibu, unu vechiu adoratoriu alu Zinichei; pre D-nu Smeura tîngaulu etc. . . . etc. . . . etc. . . .
Se ne scuse, frumósele cetitóre si uritii cetitori, cà incetamu cu pòmelnicú, càci ne-ar' trebui 60,000,000 de ronduri, — unu rondu de fie-care, — cá se-i spunemu pe toti.
Tristéti'a disparuse de pe obrazu si se inveselise câtu de multu incâtu suvenirea lui Bѐbé, totu diminuandu, peri.
Suridea in drépt'a sî in stâng'a, tragea câte-o ochiada punea mân'a la anima si dupa unu turu, toti junii erau fermecati. 
(Va urmá.)
